Monografia comunei

Comuna Porumbacu de Jos este situată la marginea apuseană a fostului județ Făgăraș, pe malul Oltului, într-o regiune de șes, la contactul cu munții Făgărașului, întinzându-se până la versantul nordic al acestora. Localitățile ce compun comuna Porumbacu de Jos se situează în partea depresionară a teritoriului administrativ, pe ambele maluri ale râului Olt și de-o parte și de alte a drumului național DN 1 (Sibiu-Avrig-Porumbacu de Jos-Scoreiu-Arpașu de Jos) și ale drumurilor județene DJ 105J (Glâmboaca-Porumbacu de Jos-Porumbacu de Sus-Glăjărie) și DJ 104F (Glâmboaca-Colun-Nou Român). Depresiunea Făgărașului, cunoscută și sub numele de «Țara Oltului », aparține județului Sibiu numai în treimea sa vestică (delimitată de o linie situată imediat la răsărit de Valea Arpașului). Partea cea mai coborâtă a depresiunii se află la altitudinea de 350-400 m și se desfășoară în lungul Oltului ca o fâșie lată de 3-4 km. Către munte terenul se înalță treptat prin gruiuri prelungi, care ajung să se transforme într-o ramă deluroasă, submontană, cu înălțimi în jur de 500 de metri.

Clima

Este temperat-continental-moderată, de nuanță central europeană, diferențiată foarte mult în funcție de trăsăturile locale ale reliefului. Regimul climatic general este diferențiat pe cele două trepte principale ale reliefului în funcție de altitudinea, expoziția și formele acestuia. În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase cu precipitații abundente și iernile friguroase, cu ninsori bogate și strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată.

Ținutul cu climă de dealuri se caracterizează prin veri calde, cu precipitații relativ frecvente și prin ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când de intervale de încălzire. Inversiunile termice frecvente și persistente în semestrul rece al anului sac ca depresiunile Făgărașului și Sibiului să se individualizeze topoclimate specifice de depresiune, cu ierni mai reci decât pe pantele cu altitudini mijlocii ale munților din vecinătate.

În cadrul acestor tipuri de climă principalele caracteristici se prezintă astfel:

Radiația solară globală:

• peste 115,0 kcal/cm.p/an în depresiunile Făgărașului și Sibiului;
• sub 110 kcal/cm.p/an pe culmile montane cele mai înalte.

Temperatura aerului:

•  temperatura medie anuală: în culoarul depresiunii Făgărașului oscilează în jurul valorii de 8,0°C (Porumbacu de Jos: 6,0 - 8,0°C), la poalele munților coboară la 6,0°C(Porumbacu de Sus: 7,0-8,0°C), iar pe culmile munților înalți ajunge la valori sub 0°C (Negoiu: -2°C).

Precipitații atmosferice:

• cantități medii anuale: în depresiunea Făgărașului: 600,0-700,0 mm (Porumbacu de Jos: 698 mm); către treapta înaltă a munților 1.200,0-1.300,0 mm și până la 1.400,0 mm pe culmile montane cele mai înalte (din munții Făgăraș).

Regimul vânturilor este influențat de relief, atât în privința direcției, cât și a vitezei. Pe teritoriul comunei, datorită abruptului făgărășan și orientarea depresiunii de la poalele munților rezultă o anumită canalizare a deplasărilor de aer în lungul Depresiunii Făgărașului. În această zonă frecvența vântului de nord-vest și de vest este mai mare decât frecvența vânturilor din toate celelalte direcții. Pe culmile cele mai înalte frecvența maximă o au vânturile din vest și nord-vest.

În zona depresionară (Făgăraș) direcțiilor vest și nord-est le revin cele mai mari viteze medii anuale (11,10-7,15 m/sec.), urmate de direcțiile nord-vest și est (6,45-6,10 m/sec.). În zona alpină vitezele sunt mai mari.

Primăvara, dinspre munții Făgărașului și Cindrelului bate „Vântul Mare” sau „Mâncătorul de zăpezi”, un vânt cald care grăbește topirea zăpezilor (așa-numitul efect de „foehn”), iar în lunile sezonului cald, din direcția vest și sud-vest, bate „Austrul”, un vânt cald și uscat.

Munții Făgărașului reprezintă cel mai înalt masiv și cu «aspectul alpin» cel mai pronunțat dintre toți munții României. Ei intră pe teritoriul județului Sibiu numai cu jumătatea vestică a fațadei nordice, începând de la Valea Arpașului Mare. Imensa culme a Făgărașului cu o lungime în linie dreptă de cca. 70 km și o lățime de cca. 40 km, este alcătuită dintr-o mulțime de piscuri și crește aliniate într-un front alpin cuprinzând opt din cele 14 vârfuri ale munților României care depășesc 2500 m. Aici se înalță Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Viștea Mare (2527 m), Lespezi (2522 m), Corau Călțunului (2510 m), Vânătoarea lui Buteanu (2507 m), Hârtopu (2506m) și Dara (2500 m), și încă 42 de vârfuri cuprinse între 2400 și 2500 m. Continuând lista extremelor, aici este cea mai densă rețea hidrografică din țară (peste 0.8 km/kmp). Aici, în căldarea glaciară Hărtopul Leaotei se află lacul situat la cea mai mare altitudine din țară: Lacul Mioarelor la 2282m! Cel mai întins lac glaciar din Făgăraș este Bâlea, cu o suprafață de 4.65 ha. Cel mai adânc lac glaciar cu 15,5 m este Lacul Podragu. Masivul are o climă aspră, cu caracteristici subpolare. Temperatura scade cu creșterea altitudinii. Valoarea medie anuală a crestei atinge -2°C. Temperatura variază între 20 şi -38°C.

Cele mai importante văi care drenează teritoriul comunei Porumbacu de Jos sunt: valea pârâului Laița (parțial), valea pârâului Opăt, valea Scoreiu, valea Sărata( împreună cu valea Tunsului-în amonte și cu văile Glodului și Cărbunarii-în aval), valea Porumbacu (în amonte valea Porumbăcel, valea pârâului Purcăreata și valea Râului Mare împreună cu văile Sărații și ale pârâurilor Stâncii, la Miezuina, Serbam, Bontii, Pleșa, Seiului și Matei), Valea Liscov, Valea Racovicioara, împreună cu văile Teiș și Rechii, Valea Fermelor și Valea Colunelului. Toate opt sunt tributare văii principale a râului Olt și au direcția de scurgere sud-sud-est nord-nord-vest.

Valea Oltului se dezvoltă aproximativ pe direcția sud-vest nord-est. În zona alpină a munților Făgăraș sunt semnalate numeroase căderi de apă, dintre care cea mai importantă este „cascada Șerbota", pe cursul de apă cu același nume, aflată în apropierea cabanei alpine „Negoiu".

Relieful

Depresiunea Făgărașului este situată în partea stângă a Oltului, la contactul dintre Podișul Transilvaniei și munții Făgărașului; aceasta depresiune alături de cea a Sibiului sunt clar conturate pe latura sudică, formând un culoar continuu și precis delimitat.
Depresiunea Făgărașului, cunoscuta și sub numele de Țara Oltului aparține județului Sibiu numai în treimea sa vestica (delimitata de o linie situata imediat la răsărit de valea Arpașului).
Partea cea mai coborâta a depresiunii se afla la altitudinea de 350-400m și se desfășoară în lungul Oltului ca o fâșie de 3-4km. Către munte terenul se înalță treptat prin gruiuri prelungi, care ajung sa se transforme într-o ramă deluroasă, submontană, cu înălțimi în jur de 500 m.
Potrivit studiilor geologice depresiunea este rezultatul acțiunii de eroziune a Oltului și a afluenților săi. Prin aluviunile acestora s-a creat o luncă întinsa cu terase netede, iar pâraiele repezi, cu mare putere de transport, au depus cantități mari de materiale la marginea muntelui, formând tăpșane întinse, care acoperă în mare parte treptele create de Olt. Asimetria accentuata a întregii depresiuni și menținerea Oltului imediat sub versantul nordic este o consecința directa a acțiunii exercitata de afluenții acestuia.
Conlucrarea activă dintre râuri, fiecare cu puterea lui de eroziune și depunere, au imprimat întregii depresiuni caracterul unei adevărate câmpii în trepte, coborând dinspre marginea muntelui înspre nord. Aceasta este căptușita cu straturi groase de pietrișuri, dar și cu orizonturi argiloase care mențin apa la suprafața provocând o umiditate sporita a solului.
Partea depresiunii dinspre munte nu a fost atractiva din punct de vedere al stabilirii localităților. Aceste s-au dezvoltat însă în lunca Oltului, fie la adăpostul abruptului din dreapta ( Noul Roman, Poienița, Glâmboaca, Săcădatele, Bradu), fie pe terasele joase de pe stânga, către marginea dinspre luncă a acestora ( Arpașu de Jos, Cârța, Scoreiu, Porumbacu de Jos, Avrig). Numai câteva sunt cele care au preferat trecerea dintre tăpșanele de la periferia sudica a depresiunii și terasele Oltului (Arpașu de Sus, Porumbacu de Sus, Cârțișoara).
Cele trei linii de sate corespund și cu aparițiile de izvoare provenite din pânzele groase de pietrișuri piemontane. Aici apa se afla în abundență, chiar în exces, dar clima locala mai rece și solurile umede sunt mai favorabile culturii cartofului, dezvoltării fânețelor și pășunilor decât a culturilor de cereale. Datorita acestui context, locuitorii au optat pentru creșterea animalelor mari.
Munții Făgărașului reprezintă cel mai înalt masiv și cu «aspectul alpin» cel mai pronunțat
Strategia de dezvoltare locală 2021-2027, Comuna Porumbacu de Jos, județul Sibiu
16
dintre munții României. Ei intra pe teritoriul județului Sibiu numai cu jumătatea vestica a fațadei nordice, începând de la Valea Arpașului Mare.
Culmea Făgărașului cu o lungime în linie dreptă de cca.70 km și o lățime de cca.40 km, este alcătuita dintr-o suită de piscuri și creste aliniate într-un front alpin cuprinzând opt din cele 14 vârfuri ale munților României care depasesc 2500m: Moldoveanu (2544m), Negoiu (2535m), Viștea Mare (2527m), Lespezi (2522m), Corau Caltunului (2510m), Vânătoarea lui Buteanu (2507m), Hârtopul (2506m) și Dara (2500m), și încă 42 de vârfuri cuprinse intre 2400 și 2500m. în ansamblu, masivul Făgărașului prezinta o asimetrie pronunțată, cu versantul nordic mult mai abrupt decât cel sudic. Culmile și pintenii secundari paraleli și aliniați ca adevărate contraforturi ale crestei principale, se termină repede către depresiunea de la nord omonima. Văile dintre ele, scurte, adânci și cu pantă și accesibilitate redusă, mult mai redusă decât cea întâlnita în mod obișnuit în Carpații Meridionali.
Deși teritoriul județului Sibiu cuprinde numai 12 km din jumătatea nordica a a Defileului Oltului (intre Boita și valea lui Frate) acesta trebuie luat în considerare nu numai datorita aspectului foarte atrăgător, ca și obiectiv turistic de mare însemnătate cat și pentru că reprezintă singura deschidere spre sud a întregii regiuni a Sibiului. În lungul lui se realizează una dintre legăturile transcarpatice feroviare și rutiere dintre Transilvania și partea sudica a tarii.
Teritoriul comunei este acoperit în proporție de 34% de păduri astfel:

• în zona depresionară: pădurea Ograda Coamei și cele de pe Coasta Carta și Groapa lui Vintilă) în nordul estul comunei.
• în zona montana (de la confluenta Râului Mare cu pârâul Porumbacu până în zona alpină), pădurea domnească, pădurile din Glăjărie, Dosul Măgurii, Piscul Fata Varului, Poiana Cheii, Tunsu, Pleașa Scoreiului, Dealul Tunsului, Piscul cel Bun, Piscul cu
  brazi, Piscul Șerbota și cel din zona Buruianul cel Mare – Jgheaburile
• în zona montana a comunei Porumbacu de Jos în munți Făgărașului între Podragu și Suru) este delimitată o zona naturala cu valoare geologica, peisagistică și florico-faunistica deosebita – Rezervația “Golul Alpin al munților Făgăraș”

Resurse naturale

Potrivit PATJ Sibiu 2012, printre principalele resurse ale subsolului, pe care comuna Porumbacu de Jos le deține se evidențiază :

• rocile constitutive ale zonei muntoase, cu rezerve inepuizabile, folosite ca materiale de construcție, din care se exploatează zăcământul de cristale marmoreene
• nisipul extras din balastierele din albiei râului Olt.

Resurselor subterane li se adaugă bogăția apelor de suprafață și subterane, de păduri , pășuni și fânețe.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografica este tributara Oltului. Ea este formata din râul Olt și o parte din afluenții săi.
Cele mai importante văi care drenează teritoriul comunei Porumbacu de Jos sunt: valea pârâului Laița (parțial), valea pârâului Opat, valea Scoreiu, valea Sărata, valea Porumbacu, Valea Liscov, valea Racovicioara, împreună cu văile Teis și Rechii, Fermelor, Colunelului. Toate văile sunt afluenți ai Oltului și au direcția de scurgere sud-sud-est și nord-nord-vest. Valea Oltului se dezvolta pe aproximativ pe direcția sud vest-nord-est.
Râul Olt (parte din cele doua acumulări aflate pe teritoriul comunei) reprezintă parțial limita de nord a comunei; pârâul Laița (parțial) și pârâul Opat reprezintă limita de est a comunei, iar pârâul Colunelu și pârâul Racovicioara reprezintă limita de vest a comunei.
Apele Râului Mare (cu numeroșii săi afluenți din zona montană), ale pârâului Porumbăcel și ale pârâului Porcăreața (cu afluenții săi; pârâurile Plaiului, Afineu și Munteanu) se unesc în amonte de localitatea Porumbacu de Sus formând pârâul Porumbacu. În dreptul localității Porumbacu de Jos, pârâul Porumbacu mai primește ape pârâului Liscov, apoi se varsă în râul Olt (in acumularea Avrig).
Apele pârâului Scoreiu, ale Sărății (cu afluentul sau Glod), ale Racovicioarei și ale Colunelului se descărca în râul Olt – în acumularea Scoreiu, în aval de localitățile Scoreiu, Sărata, Porumbacu de Jos, respectiv Colun. Apele pârâului Opat, ale Cârțișoarei (cu afluentul sau Laița) și ale celui din valea Fermelor se descărca în râul Olt – în acumularea Scoreiu, în aval de localitatea Cârța, respectiv în dreptul localității Colun.
In zona alpina a munților Făgăraș sunt semnalate numeroase căderi de apa, dintre care cea mai relevanta este cascada Șerbota, pe cursul de apa cu același nume, aflata în apropierea cabanei “Negoiu”. Sunt semnalate de asemenea trei circuri glaciare – Negoiu, Șerbota și Scara.
Pentru alimentarea cu energie a județului Sibiu pe cursul râului Olt a fost amenajată o salbă de lacuri de acumulare. Pe teritoriul comunei Porumbacu de Jos se afla o parte din lacul de acumulare Scoreiu și o parte din lacul de acumulare de la Avrig. Aceste lacuri au fiecare un volum de total de 5,20 mil/m3, respectiv de 10,8mil/m3 și ocupă o suprafață de 190ha, respectiv 330 ha. Acumulările au fost realizate atât pentru alimentarea cu energie electrică, dar și pentru amenajarea Oltului împotriva inundațiilor.
Nivelul apei freatice variază de la cca 6-8 m în zonele cu cotele de nivel mai înalte, până la 2,5-3m în apropierea văilor.
Teritoriile riverane acestor văi (in zona de luncă a cursurilor de apă) sunt caracterizate prin acumularea apelor din precipitații, în perioadele în care acestea sunt abundente, fapt care conduce la ridicare nivelului pânzei freatice (cu cca 1-1,5m).

Flora și fauna

Flora
Cele 6.594 ha de pădure sunt o bogăție naturală de o importanță deosebită pentru comuna Porumbacu de Jos, fiind compuse, raportat la zone astfel:

• În zona piemontană – cu altitudine ce pornesc de la 500 m și ajung la 1.400 m – se întâlnesc păduri de gorun (quercus petraea) și gorun cu carpen (carpinus betulus), care alternează cu pajiști secundare de păiuș, sadină, iarba vântului și culturi agricole; pe suprafețe restrânse apar și pădurile de fag (fagus silvatica).
• În zona montană – cu altitudine ce pornesc de la 1.300 m și ajung la 1.800 m – se găsesc păduri de fag (fagus silvatica) în amestec cu rășinoase (molid – picea abies sau brad abies sp.) sau doar de rășinoase.
• În zona subalpină – cu altitudine ce pornesc de la 1.800 m și ajung la 2.000 m – se găsesc tufărișuri, rariști și pajiști subalpine (smardar –rhododendron kotschyi, jneapăn –pinus mugo, ienupăr – juniperus communis ssp. Nana, afin – vaccinum mytillus, merișor – vaccinum vitis-idaea și pajisti de pârască – festuca supina, toporișca – nardus stricta, etc.).
• În zona alpină – la altitudini ce depășesc 2.000 m – pe suprafețele restrânse în munții Făgăraș, apare un complex de pajiști și tufărișuri alpine (primulocurculetum, agrotido juncetum/trifidi, loseleurietum procumbentis și local salicetum herbaceae).

În lungul Oltului se întâlnește vegetație de luncă alcătuită în principal din pajiști de iarba moale (agrotis stolonifere) și zăvoaie de anin negru (alnus nigra).

Fauna
Condițiile geografice variate permit dezvoltarea unor populații faunistice la fel de variate, chiar dacă datorită antropizării excesive (limitarea suprafețelor împădurite și extinderea celor cultivate, pășunatul, vânătoarea) în anumite areale o parte dintre ele au dispărut, atât în arealul carpatic cât și în cel deluros.
Dintre animale predomină căpriorul (Capreolus Capreolus), care constituie o mare valoare cinegetica a zonei, vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putorius putorius). Se mai întâlnesc ursul (Ursus arctos), mistrețul (Sus scrofa attila Thomas), râsul (Lynx lynx), cocoșul de munte (Tetrao urogallus rudolfi).
În etajul alpin și subalpin este de remarcată prezența caprei negre (Rupicapra rupicapra). Destul de răspândite sunt și rozătoarele, printre care iepurele (Lepus capeusis), popândăul (Citellus citellus), iar dintre insectivore cârtita (Talpa europea), șoarecele (Apodemus taurius), hamsterul (Cricetus cricetus). Pasările sunt reprezentate prin specii ca: ciocănitoarea (Dendrocopulus syriacus), cucul (Cuculus canorus),gaita (Garulus glandarius), cioara (Corvus coronal), vrabia (Passer domesticus).
Râurile au potențial ecologic diferențiat în funcție de unitățile de relief. Important prin prisma pescuitului sportiv este păstrăvul (în zona montană).

Factorii de mediu

Mediul înconjurător constituie un element esențial al existenței umane și reprezintă rezultatul încrucișării unor elemente naturale cum sunt: solul, aerul, apa, clima, și biosfera, și a unor elemente create prin activitățile umane. Toate aceste elemente interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare pe viitor ale societății. Cu toate acestea, interacțiunea dintre mediu și sănătatea umană este extrem de complexă și dificil de evaluat.
Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat pentru țara noastră și asumarea unui obiectiv strategic fundamental privind gestionarea corectă, eficientă și transparentă a domeniului mediului, bazată pe principii de dezvoltare durabilă, care să conducă la îmbunătățirea calității vieții, în paralel cu dezvoltarea economică și cu progresul social.
În acest sens, la nivel european, temerile majore în legătură cu mediul sunt legate de poluarea aerului, de calitatea inferioară a apei și de produsele chimice periculoase. Efectele acestora sunt agravate de o lipsă de punctualitate și de acțiunile umane precum defrișarea, schimbările climatice tot mai violente și pierderea diversității.
Schimbările climatice din ce în ce mai frecvente, pe termen lung, ar putea conduce la catastrofe naturale majore, cum ar fi reducerea rezervelor de hrană și de apă, fapt ce ar putea determina apariția unor conflicte pe glob și la dispariția multor specii de animale și plante sălbatice, acestea nefiind capabile să supraviețuiască la temperaturi amenințătoare.
Apa este una din cele mai importante resurse naturale, însă înainte de a ajunge să fie consumată, trebuie tratată. Acesta e un proces costisitor, însă necesar, întrucât apa poate fi contaminată de substanțe chimice industriale, pesticide sau chiar germeni și bacterii proveniți din deșeuri sau de la animale. Principala sursă de poluare a apei provine din îngrășăminte și pesticide, care, odată ajunse în albiile râurilor și fluviilor, sunt transportate către mare.
Pe de altă parte, poluarea aerului este cauzată în principal de activitățile din industrie și de traficul rutier. Gazele nocive și aerosolii (particule de praf sau funingine) se numără printre cei mai periculoși poluanți, acestea fiind emise de mașinile cu motoare diesel, de uleiurile arse sau de solvenții folosiți la vopsele. În momentul în care se depășesc anumite praguri ale ozonului troposferic și vin în combinație cu alte substanțe poluante, acestea afectează pădurile, culturile cât și animalele.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește degradarea solului, principalii factorii sunt: eroziunea care ocupă suprafețe relativ mari, alunecările de teren, inundațiile, acidifierea, compactarea, excesul de umiditate, gleizarea, pseudo-gleizarea, seceta periodică și sărăturarea (pe suprafețe foarte mici).
Un rol important în dezvoltarea armonioasă, durabilă și echilibrată a Regiunii Centru îl joacă protecția și conservarea mediului înconjurător, acestea fiind vitale populației. Investițiile avute în vedere în regiune vizează și protecția mediului înconjurător, conservarea biodiversității, diminuarea efectelor schimbărilor climatice și prevenirea riscurilor naturale, extinderea utilizării resurselor alternative de energie și îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul economic și în cel casnic.

Calitatea aerului

În apropierea zonelor verzi, cu păduri și întinderi mari de verdeață, se află, de regulă, cel mai curat aer. Aerul din aceste zone conține cel mai mult oxigen și ioni negativi. Poluarea aerului are diverse surse, unele fiind rezultate din activitățile umane, altele rezultând din condiții naturale ale locului sau climă. Substanțele emise la nivel de mediu atmosferic duc la schimbări climatice, la degradarea stratului de ozon, formarea smogului fotochimic, acidifierea aerului, acesta fiind tot mai greu de respirat.
Poluarea aerului are efecte negative pe termen scurt și mediu, de natură să pună în pericol omul, dar și ecosistemul și poate provoca pagube de ordin economic. Pe termen lung, poluarea produce modificări asupra mediului prin degradarea stratului de ozon, efectul de seră și ploile acide.
Sursele de poluare ale aerului în comuna Porumbacu de Jos, sunt surse mobile cum ar fi circulația auto, în special de-a lungul arterelor principale (de exemplu drumul national DN1 și drumurile judetene DJ105J și DJ104F).
În acest moment arderea combustibililor fosili (cărbune, produse petroliere) în surse staționare, respectiv locuințele și dotările edilitare, este răspunzătoare de încărcarea atmosferei cu un complex de poluanți gazoși și solizi (SO2, CO, CO2, NO, cenușă și zgură).
Concluzia este ca poluarea atmosferei este nesemnificativa în teritoriul comunei Porumbacu de Jos.

Calitatea apei

Calitatea apei este o problemă de importanță majoră și de interes pentru întreaga populație, aceasta fiind dependentă direct de sursele de apă. Presiunea care se exercită asupra suprafețelor de apă este exercitată de către om prin deversarea în emisari a apelor uzate neepurate sau cu un grad scăzut de epurare. Ca resursă naturală, apa este regenerabilă, limitată și este un element indispensabil pentru viață și pentru societate, apa reprezintă cheia pentru multe activități productive, este sursă de energie și cale de transport. Ea este un factor determinant în generarea și menținerea echilibrului ecologic, pentru agricultură, turism, industrie.
Un caracter important în ce privește folosirea apelor este lupta pe care societatea o duce împotriva poluării apei. Unele din sursele de mare intensitate ale poluării apei sunt: poluarea organică, sursa principală fiind deversările menajere din orașe, poluarea bacteriană care afectează calitatea apei potabile, poluarea termică, aceasta provine de la apele de răcire din industrie, dar care sunt vărsate în stare caldă, poluarea toxică provine din industrie, poluarea chimică se produce din sursele de îngrășăminte chimice, petrol și anumite substanțe chimice deversate de întreprinderi cu profil industrial și poluarea biologică.
Sursele majore de poluare a apelor de suprafață provin dintr-o serie de activități economice cum sunt: industria extractivă. captarea și prelucrare apei pentru alimentare (stații de epurare, ape uzate orășenești), prelucrări chimice, industria de prelucrare a lemnului, industria metalurgică și construcțiile de mașini, etc.
Calitatea apelor de suprafață în special a Oltului și a afluenților săi nu este depreciată datorită unor cauze naturale (temperaturi foarte ridicate, grad mare de evaporare în sezonul cald) .
În zonele unde sunt amenajate acumulările Scoreiu și Avrig, precum și captările de apa pentru localitatea Scoreiu (cele din Valea Scoreiului și din dealul Spoeli) nu se desfășoară activități umane neautorizate și necontrolate cu impact asupra florei, faunei și sănătății comunității.
Pentru că satele ce aparțin comunei Porumbacu de Jos au o echipare hidroedilitară deficitară, sunt foarte probabile evacuări de ape uzate din gospodării, ferme sau de la agenți economici (industrie), direct în râul Olt și afluenții acestuia de pe versantul nordic al Făgărașilor, fără o prealabila epurare. Nu au fost identificați în zona mari poluatori care evacuează ape uzate neepurate direct în cursurile de suprafața.
Referitor la calitatea apelor subterane, în teritoriului administrativ al comunei Porumbacu de Jos, nivelul apei freatice variază între. 6,0- 8,0 m în zonele cu cotele de nivel mai înalte, până la 2,50-3,0 m în apropierea văilor.
Teritoriile riverane acestor văi (în zona de lunca a cursurilor de apă) sunt caracterizate prin acumularea apelor din precipitații, în perioadele în care acestea sunt abundente, fapt care conduce la ridicarea nivelului pânzei freatice (cu circa 1,0 - 1,50 m).
Ca surse potențiale de poluare a apelor subterane în UAT Porumbacu de Jos s-au identificat:

• lipsa rețelei de canalizare în satele Colun și Scoreiu.
• depozitarea și fertilizarea terenurilor agricole cu dejecțiile animaliere provenite din unele gospodării rurale – acestea se pot constitui în surse punctiforme de poluare.
• depozite neconforme pentru deșeuri menajere, precum și practici uzuale de depozitare a deșeurilor din gospodarii pe văile râurilor care străbat satele comunei.

Depozitarea necontrolată a deșeurilor menajere și industriale, spălate de precipitații dau naștere levigatului care încărcat de substanțe organice și compuși toxici constituie un efluent poluator pentru emisar.

Calitatea solului

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. În altă ordine, solul reprezintă și stratul subțire de la suprafața scoarței terestre, alcătuită din particule minerale, materii organice, apă, aer, și organisme vii.
În formarea solului, cel mai important factor îl reprezintă alterarea rocilor. Rocile de la suprafața scoarței terestre sunt supuse unor procese de degradare, iar rezultatul acțiunii pot fi factorii chimici, fizici și biologici, rezultatul fiind sfărâmițarea în particule foarte fine de praf, nisip, mâl și conduc astfel la formarea structurii și compoziției chimice și minerale a solului. Din punct de vedere fizic rocile sunt mărunțite sau chiar măcinate, factorul chimic intervine în momentul în care se produc reacții chimice sub influența apei de suprafață sau din rocă, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului, iar degradarea biologică intervine prin efectul distructiv al diferitelor vietăți, acestea se pot produce prin influențele chimice ale unor organisme vegetale, cum sunt algele și lichenii, care prin natura lor produc acizi ce fac ca suprafețele rocilor sa fie mai poroase.
Important în formarea solurilor este și clima, care condiționează formarea diferitelor tipuri de sol. Prin reacțiile climei se formează fâșiile termice, care la rândul lor contribuie la formarea zonelor biogeografice și climaterice. Astfel, se creează zonalitatea naturală pe care o găsim în fiecare regiune și așa se formează anumite ecosisteme naturale, biocenoze și diferite tipuri de sol.
Un alt factor important sunt organismele vii reprezentate prin vegetație și microorganisme, dar și ele condiționează formarea diferitelor tipuri de sol.
În ce privește partea socio-economică, solul are o importanță aparte pentru mediul înconjurător, pentru că are rolul de a susține activitățile umane, de a furniza produse agricole, biomasă și materii prime atât de necesare condițiilor vitale pentru orice vietate. Solul este considerat cel mai populat mediu de viață, iar atunci când organismele vii din sol mor, resturile vegetale și animalele sunt transformate în humus.
Humusul este amestecul de substanțe organice amorfe aflate în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. Humusul conține diferite elemente și substanțe nutritive, ce asigură fertilitatea solului.
La nivelul țării, ca urmare a unor intervenții imprudente, cum este poluarea prin activități industriale, cu prioritate cele miniere, petroliere și chimice, depozitarea de deșeuri, dar și efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor agricole, toate acestea au condus la distrugerea structurii solului, la epuizarea substanțelor nutritive, fenomen ce diminuează fertilitatea solurilor folosite în agricultură.
Solurile întâlnite pe teritoriul județului Sibiu au o mare diversitate de condiții genetice și de mediu. Condițiile naturale precum fertilitatea și potențialul de producție al acestor soluri permit diversificarea structurii culturilor. În ultima ani, datorită modificărilor climatice și factorului uman starea fertilității solurilor s-a diminuat, crescând suprafețele cu terenuri degradate. În privința geneticii, majoritatea solurilor au ca material de bază loessul care contribuie la degradarea mai rapidă a solurilor.
Gruparea terenurilor în clase de calitate se face în funcție de nota de bonitare naturală pentru categoria de folosință existentă în momentul cartării.
Calitatea terenurilor agricole cuprinde atât fertilitatea solului, cât și modul de manifestare a celorlalți factori de mediu față de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează în 5 clase de calitate, diferențiate după nota de medie de bonitare (clasa I: 81 - 100 puncte, clasa a V-a: 1 - 20 puncte). Clasele de calitate ale terenurilor dau pretabilitatea acestora pentru folosințele aprofundată a unui teren, exprimând favorabilitatea acestuia pentru cerințele de existență ale unor plante de cultură date, în condiții climatice normale și în cadrul folosirii raționale.

Repartizarea solurilor pe clase de calitate în județul Sibiu

Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 21,66 % din suprafaţa județului Sibiu, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a IV-a şi a V-a.
Clasa a IV-a de calitate, folosinţa „arabil” este reprezentată în proporţie de 58,1% din totalul terenurilor, reprezentând procentul cel mai mare din total folosință.
În cazul păşunilor şi al fâneţelor, majoritare sunt clasa a IV-a de calitate, iar în cazul viilor și livezilor majoritare sunt clasa a V-a de calitate.
Din suprafața totală de teren agricol de 10.378 ha, doar o mică parte este supusă unor ușoare fenomene de degradare (eroziuni superficiale pe pante variabile, spre valea Porumbacului și spre alte văi care străbat teritoriul comunei). Aceasta suprafața a fost supusa în proporție de 80% unor masuri de prevenire și combatere a fenomenelor de degradare, materializate prin lucrări agrotehnice speciale.
Totodată trebuie spus ca nu s-au identificat suprafețe afectate de fenomene de sărătura și acidificare, dar exista suprafețe cu exces de umiditate situate în zona depresionară a comunei. Pe suprafețele de teren situate între acumulările realizate de râul Olt și calea ferata Sibiu – Făgăraș- Brașov și pe cele situate de o parte și de alta a drumului național DN1, au fost amenajate canale de desecare pentru eliminarea excesului de umezeala din sol.

Nivelul de zgomot și vibrații

Carta verde a UE privind expunerea la zgomote menționează că aproape 20% din populația UE suferă de pe urma nivelurilor crescute de zgomot, care produc efecte adverse asupra sănătății. Alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor, poluarea sonoră este una dintre marile probleme cu care se confruntă omenirea la ora actuală. Din acest motiv, monitorizarea și evaluarea zgomotului constituie un obiectiv prioritar, urmate de adoptarea măsurilor care se impun în scopul prevenirii și reducerii efectelor dăunătoare ale zgomotului asupra populației, acolo unde valorile nivelului de zgomot depășesc maximele admise.
Principalele surse de zgomot sunt:

• traficul auto;
• obiectivele economice;
• comportamentul inadecvat al oamenilor.

Pe baza măsurătorilor efectuate, se apreciază că pe arterele principale de circulație ( traversate și de vehicule generatoare de trafic greu) poluarea sonora depășește frecvent cu 20-30dB nivelul 70dB (considerat admisibil).

Gestionarea deșeurilor

Populația, prin activitățile întreprinse creează atât bunuri cât și servicii indispensabile civilizației actuale și aruncă înapoi în natură o serie de produse care nu-i mai sunt folositoare și pe care le cunoaștem sub numele de deșeuri.
În general, în mediul rural întâlnim următoarele categorii de deșeuri:

• deșeuri menajere care provin din activități umane, în principal organice și biodegradabile, printre ele se regăsesc și materiale refolosibile (carton, hârtie, plastic, materiale textile, metalice, etc.);
• deșeuri provenite din spațiile verzi ale gospodăriilor și locurilor ce țin de domeniul public;
• deșeuri care provin din activități de comerț și sunt asimilate cu deșeurile menajere, deșeuri comerciale;
• deșeuri provenite din construcții, din refacerea unor drumuri și construcții;
• deșeuri zootehnice și care provin din gospodăriile particulare;
• deșeuri periculoase rezultate din activități veterinare, spitalicești, farmaceutice sau chiar din activități casnice.

Comuna nu are pe teritoriul său administrativ platforme de depozitare a gunoiului și nici groapă de gunoi. Primăria are contract cu GOSPODĂRIRE ORĂȘENEASCĂ AVRIG S.A. Societatea ridică deșeurile menajere provenite de la populație, de la instituțiile publice și de la agenții economici și le transportă la depozitul ecologic de la Cristian.

Inundații

Indicatorul specific poartă denumirea de ”inundații” și evidențiază tendința producerii de inundații majore la nivel județean precum şi schimbările preconizate în variaţia inundaţiilor cu o perioadă de revenire de 100 de ani.
Inundațiile reprezintă unul dintre hazardele principale din țara noastră, care prin intensitate şi amploare ameninţă populaţia, activitatea economică, mediul, valorile culturale şi de patrimoniu. Practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic, reprezentat de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.
Cursurile de apă care străbat principalele aglomerări urbane din județul Sibiu, aparținând BH Olt, sunt supuse lucrărilor de regularizare, conform normelor în vigoare.
Pentru lucrările noi, pentru care se solicită avize de gospodărire a apelor, se stabilește limita de inundabilitate, în baza unor studii de specialitate, iar dacă e cazul se realizează lucrări, în vederea scoaterii de sub pericolul inundabilității, în baza unor avize de amplasament.
În comuna Porumbacu de Jos inundațiile s-au produs atât pe râurile mari și pe râuri mici, pe pâraie și pe văile torenților; curgerea apelor fiind îngreunata pe aceste cursuri de obstacole naturale sau antropice.

Temperaturi extreme

Din punct de vedere climatic zona se caracterizează prin următoarele valori :

• Temperatura aerului - temperatura medie anuala în culoarul depresiunii Făgărașului oscilează în jurul valorii de 8ºC (Porumbacul de Sus 6 -8º C) la poalele munților coboară la 6ºC (Porumbacul de Jos :7-8ºC), iar pe culmile munților înalți ajunge la valori sub 0ºC (Negoiu 2ºC)
• Temperatura medie a lunii iulie : în culoarul Oltului este mai ridicată față
  de cea înregistrata în regiunea din jur, în depresiunea Făgărașului oscilează în jurul valorii de 18ºC (Porumbacul de Sus – 14-16ºC) și circa 7-8ºC pe munți înalți
• Temperatura medie a lunii ianuarie: în depresiunea Făgărașului oscilează în jurul valorii de -4ºC (localizări frecvente de rece în aceasta depresiune) și circa -9-10ºC pe culmile cele mai înalte ale munților
• temperatura minimă absolută -33.8ºC la Făgăraș în ianuarie 1943 mai scăzută decât -31ºC la Sibiu în anul 1929
• temperatura maxima absoluta 38.9ºC la Făgăraș (1946) față de 37.4ºC la Sibiu (1952)

Alunecările de teren

Alunecarea de teren reprezintă deplasarea rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioratie sau altor lucrări de îmbunatăţiri funciare.
Văile mari din unitățile deluroase au lunci largi pe care aluvionează la viituri și unde “eroziunea de mal” este activa si, de obicei, plasată asimetric (pe malul nordic al râului Olt). Deplasările laterale ale râurilor stimulează alunecările de teren (numeroase în toate unitățile deluroase).
Combaterea degradării terenurilor se realizează în cadrul planului de amenajări pe bazine hidrografice (pe Olt și Cibin) cât și prin lucrări ameliorative:

• Amenajarea complexa anti erozivă a bazinelor hidrografice, pentru prevenirea și combaterea eroziunii solurilor și stabilizarea terenurilor
• Regularizarea cursurilor de apa și îndiguirea luncii largi a Oltului
• Eliminarea excesului temporar de umiditate de pe terenurile pseudogleizate sau pseudogleice, de pe terenurile orizontale din depresiune sau a excesului local de apa de pe pantă, exces rezultat în urma precipitațiilor.

Furtuni

Furtunile sunt perturbări severe ale atmosferei. Din punct de vedere ştiinţific, metereologii consideră furtunile drept sisteme metereologice, având viteze ale vântului de intensitate 10 până la 12 pe scara Beaufort. Vânturile de intensitate 10 ating viteze de 88-101 km/h, iar cele de intensitate 11 ating 102-117 km/h cauzând furtuni violente. Vânturile care ating viteze mai mari de 117/km/h -intensitate 12 - sunt numite vânturi de intensitatea uraganului.
În Porumbacu de Jos s-au înregistrat deseori episoade de ploi torenţiale, intensificări ale vântului, căderi de grindină.

Cutremurele

Cutremurul reprezintă ruptura brutală a rocilor din scoarţa terestră datorită mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului, ce poate duce la victime umane şi distrugeri.
Clasificare după adâncimea focarului:

• de suprafaţă (între 0-50 km);
• intermediar (între 50-250 km);
• de adâncime (peste 250 km).

Conform PATJ Sibiu, din punct de vedere al intensității cutremurelor – scara MSK (SR –11100 – 93), teritoriul județului Sibiu aparține zonei de intensitate seismica 7 –cu perioada medie de revenire de cca. 50 ani.
Conform normativului P.100-1/2006 teritoriul administrativ al comunei Porumbacul de Jos, se afla în zona D, caracterizata prin valoarea de vârf a accelerației orizontale ag = 0.16 perioada de colt Tc = 0.7 sec.
Condiții de fundare :
Df = 1,50 m de la CTN
P conv = 250 KPa
Ținând seama de faptul că valoarea cea mai ridicata a intensității seismice la nivelul teritoriului național este 9 si valoarea cea mai ridicata a coeficientului seismic - KS este 0,32 (in zona seismică A), se consideră că teritoriul de studiu (conform valorilor de mai sus) aparține unei zone cu risc scăzut, fără probleme majore din punct de vedere al expunerii construcțiilor la riscul seismic.

Conform datelor furnizate de Planul de amenajare al teritoriului județean Sibiu, ponderea salariaților din unitatea teritorial administrativă Porumbacul de Jos, pe sectoare de activitate, în anul 2009 este : neglijabila în sectorul primar, 45.57% în sectorul secundar si 54.43% în cadrul sectorului terțiar.

Agricultura

Resursa naturală de baza care constituie suportul dezvoltării economice a comunei Porumbacu de Jos este fondul funciar agricol. Aceasta ocupa o suprafața de 10.378 ha și reprezintă 56% din suprafața teritoriului comunal (in anul 2020).
În urma analizelor agrochimice și pedagogice efectuate de specialiști, a rezultat că teritoriul comunei poseda 2 clase de calitate ale solurilor exprimate prin indicatorul “pretabilitate la arabil”, acestea sunt solurile de clasele a III –a si a IV-a de valoare agricolă.
Solurile clasa a III-a de valoare agricolă ocupă o mică parte a teritoriului comunei, fiind localizate în partea de nord a comunei, în lungul Oltului (o fâșie lata de 3-4 km) și se întinde înspre zona submontana, prin gruiuri prelungi (tăpșane întinse care acoperă terasele create de Olt). Procentul acestor soluri este de circa 30% din total.
Restul teritoriului fiind ocupat de solurile de clasa a IV-a de valoare agricolă.
Solurile clasa a III-a de valoare agricolă sunt destul de fertile dar prezintă sumare degradări datorate unor eroziuni slabe de suprafața în zonele riverane cursurilor de apa de pe teritoriul comunei.
Producția vegetală și animală constituie ramurile cu dezvoltare importanta în cadrul economiei teritoriului comunal.
În cadrul producției vegetale sunt reprezentative suprafețele cultivate cu cartofi, porumb și grâu. Suprafețele ocupate cu culturile de baza se mențin constante ca ordin de mărime.
Cea mai mare parte a populației este ocupata în exploatațiile agricole, caracterizate printr-o putere economica redusă și de suprafețe medii de teren agricol per gospodărie de circa 1.50 ha.
Conform informațiilor din registrul agricol, efectivul de animale, înregistrat la 31.12.2020, este detaliat în tabelul de mai jos:

Efectivul de animale existent la nivelul anului 2020

Producția animală realizată se situează la niveluri relativ ridicate, problema principală constituind-o disfuncționalitățile legate de valorificarea principalelor produse cum ar fi laptele, carnea și lână.
Populația comunei este sprijinită în îngrijirea animalelor de un centru de asistență sanitar veterinară deservită în asigurarea serviciilor medical veterinare de un medic.

Structura terenurilor agricole

Activitatea agricola se desfășoară în prezent în sistem privat cu slabă reprezentare . Pe teritoriul administrativ al comunei funcționând doar câteva societăți cu însemnătate economică redusă.

Alte activități economice desfășurate pe raza comunei

Pe raza comunei Porumbacu de Jos, se pot evidenția următoarele domenii economice, ce cunosc o reprezentare semnificativă din punct de vedere financiar:

• Cod CAEN 2892 - Fabricarea utilajelor pentru extracție și construcții, domeniu ce a înregistrat o cifră de afaceri de 6,4 milioane de lei (peste 22% din cifra înregistrată la nivelul comunei)
• Cod CAEN 4941 - Transporturi rutiere de mărfuri, domeniu ce a înregistrat o cifră de afaceri de 6 milioane de lei. Înregistrați cu acest cod CAEN figurează 15 agenți economici ce au cifre de afaceri pornind cu 2 milioane de lei
• Cod CAEN 7112 - Activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea, domeniu ce a înregistrat o cifră de afaceri de 4,3 milioane de lei.
• Cod CAEN 4711 - Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse alimentare, băuturi și tutun, domeniu ce a înregistrat o cifră de afaceri de 4,2 milioane de lei. Înregistrați cu acest cod CAEN figurează 7 agenți economici ce au cifre de afaceri pornind cu 2,7 milioane de lei
• Cod CAEN 5590 - Alte servicii de cazare, domeniu ce a înregistrat o cifră de afaceri de 4,2 milioane de lei.

Accesul rutier se realizează pe șoseaua naționala DN 1/ E68 ce traversează localitatea Porumbacu de Jos- Axa Arpașu de Jos – Avrig - Sibiu, la care se adaugă:

• Axa Porumbacu de Jos - Porumbacu de Sus - zona turistica „Valea Porumbacului" prin intermediul DJ 105J, care se desprinde din drumul național DN1, se asigura legătura intre localitățile comunei și zona turistica „Valea Porumbacului", iar mai departe, prin intermediul unui drum forestier, cu cabana „Negoiu;
• Axa Nou Român – Colun - Glâmboaca prin intermediul drumului județean DJ 104F, care se desprinde din DN l în dreptul localității Bradu, se asigură legătura cu comuna Arpașu de Jos si orașul vecin Avrig.
• Axa Porumbacu de Sus - Avrig prin intermediul drumului comunal DC 51, care se desprinde din drumul județean 105J, se asigură legătura localității Porumbacu de Sus cu orașul Avrig.
• DC Sărata - DN 1, care asigura legătura intre localitatea Sărata și DN1
• DN1 Sibiu - Avrig - Porumbacu de Jos – Scoreiu - Arpașu de Jos; din drumul național DN1 se ramifica un drum ce asigura legătura dintre localitățile Scoreiu și Colun peste barajul acumulării Scoreiu.

Primele două artere sunt intens circulate atât pentru transport comercial, cât și pentru transportul călătorilor.
Cu privire la transportul public în și dinspre localitățile învecinate, acesta se efectuează cu mijloace de transport personale sau feroviar. Mijloacele de transport în comun, microbuze, autobuze ale unor firme ce efectuează transport de călători între localități ce au stații pe raza comunei. Cursele operate prin operatorii privați sunt destinate în speciale elevilor ce studiază în orașele apropiate și au avut o reprezentare scăzută în perioada în care s-au făcut doar cursuri online.

Transportul feroviar

Calea ferata Sibiu-Făgăraș –Brașov, din cadrul magistralei 200, este simplă neelectrificată. Localitatea reședința de comuna este deservita, pe calea ferata, prin stația Porumbacu de Jos (halta de mișcare la 41 km distanta de Sibiu), iar localitățile Sărata, Colun și Scoreiu, prin stațiile Sărata-Colun și Scoreiu (halte la 45km, respectiv 47km distanță față de Sibiu).
Din calea ferata Sibiu – Făgăraș –Brașov se desprind linii de cale ferata care deservesc zona de depozite a “REZERVELOR STATULUI” din localitatea Porumbacu de Jos.
Conform Memoriului Planului Urbanistic General, liniile de cale ferata curenta, aferente comunei, sunt în lungime de circa 11.50 km.